Mai multă empatie și delicatețe pentru femeile însărcinate, vă rog! (1)

la-espera-estuardo-alvarez-micPerioada sarcinii e una cu multe și diverse trăiri pentru viitoarea mămică. Mai ales dacă e la primul copil. Femeile pot trăi multe emoții noi la care uneori nu se așteaptă. Atitudinea celor din jur poate să adauge stres și frustrare sau poate aduce calm și relaxare. Conștientizate sau nu, reacțiile celor cu care intră în contact viitoarea mămică au mai mult impact acum, așa că eu zic că ne e de folos să înțelegem ce pot transmite gesturile și vorbele noastre.

Am făcut o listă cu ce mi se pare mie important, fără să fac o ordine de priorități, fără să pretind că e completă.

Filmele și Felicitările!

Obișnuiți cu stereotipurile din multe filme, avem impresia că aflarea veștii despre sarcină aduce extaz imediat în sufletul femeii care află că e însărcinată. Poate e de multe ori așa, însă nu tot timpul. Unele femei, obișnuite cu ritmul și stilul lor de viață, cu planuri făcute pentru următoarea perioadă de timp, pot simți un soi de panică la aflarea veștii că vor fi mame. Afișarea unei mine (prea) entuziaste fără a înțelege starea femeii, poate aduce frustrare în plus.

Așa că în loc să ne repezim cu stereotipul “tradiționalelor felicitări”, am putea încerca să ne conectăm la ce simte viitoarea mămică, să o ascultăm și să o înțelegem. Să o întrebăm de exemplu: “cum ai primit vestea?”, “ce ai simțit când ai aflat?” etc. Sau măcar să încercăm să punem în cuvinte ce vrem să transmitem cu felicitările noastre. De ce și pentru ce ne bucurăm, de fapt? Cei mai mulți dintre oamenii care au deja copii povestesc mult mai mult despre cât de greu e să fii părinte, și foarte puțin despre părțile bune din toată povestea asta. Așa că, din nou, pentru ce felicităm? Mă gândesc că nu pentru buna și normala funcționarea a sistemelor reproducătoare, nu?

Presupunerile legate de înfiriparea sentimentelor materne aduc frustrare în plus. A te adresa cu apelative gen “mami”, “mămico”, “mamă” unei femei care nici măcar nu a început să simtă mișcările copilului ei pot tulbura mult. O femeie începe să se simtă “mamă” mai degrabă după ce naște, iar așteptările celorlalți exprimate mult mai timpuriu decât e cazul induc sentimente de genul “e ceva în neregulă cu mine?”, “alte femei simt și eu nu?”…

E sarcina ei, nu povestea ta!

Ca și în celelalte etape din viață, femeile însărcinate pot constata cât de puțin sunt oamenii obișnuiți să asculte. Cu atât mai puțin să asculte cu empatie. Neînțeleși și neascultați la rândul lor, cei mai mulți dintre prieteni, cunoscuți și necunoscuți profită de ocazie să povestească despre ei sau despre ce au auzit că li s-a întâmplat altora. Nici nu află bine despre sarcină că încep cu: “să vezi cum a fost la mine”, “ce greu a fost la naștere”, “ce greu e prima lună”, “relația de cuplu nu mai e cum a fost”, “să vezi ce a pățit colega mea”… (și urmează o poveste horror, exact ce nu are nevoie să audă o femeie însărcinată)” etc. Probabil vă sună cunoscut.

De fapt, cei mai mulți nu ne dăm seama că nu e despre noi când o femeie însărcinată e deschisă să vorbească despre ce trăiește. Nu e despre ce ni s-a întâmplat nouă sau despre cum credem noi să ar trebui să decurgă sarcina, nașterea, relația cu nou-născutul.

Hai să ne păstrăm sfaturile și povestirile pentru atunci când ne sunt cerute. Hai să ascultăm mai mult și să vorbim cu măsură. Sigur va fi mai apreciată compania noastră.

Jos mâinile de pe burțile femeilor însărcinate!

În perioada în care se pregătesc să devină mămici, unele femei însărcinate sunt puse într-o situație hai să-i spunem interesantă. 🙂 Prietenii, cunoscuții sau mai puțin cunoscuții fac un gest pe care în alt fel de condiții nu s-ar gândi să-l facă. După ce trec de partea cu “felicitările”, fără alte întrebări sau formalități, unii dintre ei întind mâna/mâinile spre burtică.

De ce ajungem să facem un gest așa de intim, de fapt? Vrem să ne “conectăm” cu bebelușul? Vrem să transmitem energie bună? Vrem să “se ia” și la noi? Care e intenția din spatele gestului? Pentru că oricât de bună și de nobilă ar fi, nu cred că își poate atinge scopul dacă mama se crispează și-l respinge. Bebelușul din burtică simte toate stările mamei sale, așa că nu are rost să ne păcălim cu versiunea noastră inofensivă dacă nu e primită la fel. Dacă e așa de important pentru noi să mângâiem burta unei femei însărcinate, măcar să ne asigurăm că gestul nostru e primit cel puțin la fel cum e intenționat.

(va continua)

Posibile subiecte în partea a doua:

Tu nu știi că nu ai voie să faci așa ceva în sarcină?
Și ce nume ați ales?
Ia să-ți văd burta!
La ce doctor mergeți?
Unde/cum o să nașteți?