Forest School … de România

Anul acesta, în două sesiuni de interviuri în perioada martie-aprilie, grădinița The Forest School Kindergarten a selectat copii pentru următorul an școlar. Am participat și eu cu băiețelul meu la una din cele două zile, care au fost de fapt o simulare a unei zile reale de grădiniță. Povestesc mai jos despre cum ne-am picat reciproc. 😀

Mi-a plăcut tare mult metodologia “școlilor din pădure”. Am auzit despre ea când s-a înființat la Brașov prima astfel de grădiniță din România. Mi s-a părut o oportunitate minunată pentru a-l expune pe copilul meu la niște informații pe care eu nu i le pot oferi. Am învățat prea puțin la școală despre relația dintre speciile dintr-o pădure, despre speciile de copaci și plante, despre cum se influențează între ele, despre relația lor cu materia anorganică etc. Mă gândesc că mi-ar lua foarte mult să mă apuc eu de învățat, așa că m-am gândit că e minunat că s-au gândit unii să facă o metodologie din asta.

Cumva, totuși, din ce am mai auzit, din ce am mai văzut postări pe facebook, entuziasmul meu inițial a mai scăzut. De aceea, acum că sunt în postura de a găsi cea mai bună opțiune de grădi pentru băiețelul meu, Forest School Kindergarden din Brașov a devenit pentru mine un MUST SEE, nu un MUST HAVE. Era ceva de bifat pe drumul alegerii grădiniței potrivite pentru noi. Iar inițiativa lor cu interviul în forma simulării unei zile reale de grădiniță mi-a plăcut foarte mult. În schimbul unei taxe de 60 RON, puteam să văd cam cum se pune în practică o astfel de metodologie.

Am petrecut o zi agreabilă de duminică alături de echipa Forest School și alături de ceilalți părinți și copii (pe câțiva îi și cunoșteam) care au mai participat. Ne-am întâlnit în curtea grădiniței unde am putut fiecare dintre noi să ne prezentăm și să spunem câte ceva despre ce ne place să facem împreună cu copiii, pentru ca apoi să ne fie prezentat ritualul lor drăguț de salutat elemente din natura înconjurătoare (soare, copaci etc.). Am plecat apoi înșirați pe “omiduțe” către stația de autobuz unde, în așteptarea autobuzului, s-au cântat câteva cântecele. Ajunși în parcarea de la Pietrele lui Solomon, am pornit la pas către cascadă, copiii fiind îndemnați să caute și să ia cu ei câte un obiect care le atrage atenția (o piatră, o crenguță etc.). Regrupați la cascadă, celor mici li s-a spus să își pună o dorință și să arunce în apă obiectul pe care l-au adus cu ei. Mi s-a părut un pic desuet, că m-a dus gândul al toate fântânile celebre pline de monedele celor care cred că li se îndeplinesc astfel dorințele. : D Lui Aron i s-a părut tare interesant să arunce chestii în apă, și a ținut neapărat să mai căutăm pietre pe care să le arunce în pârâiaș. Așa că am mai zăbovit acolo să ne ocupăm de asta. Ceilalți copii au urcat un pic mai sus, pe un platou însorit unde era mai cald. Când ne-am alătura și noi, grupul formase un cerc și se cântau niște cântecele. Au urmat apoi activități “muzicale” cu obiectele pe care le puteam găsi în pădure, joacă cu pământ și apă, pictat cu apă cu condimente, joacă liberă, băut ceai și mâncat plăcinte. Copiii mișunau, explorau, alergau. M-a bucurat gândul că am putea ieși în natură fără prea mult calabalâc și mi-a plăcut că văd cum ne putem ocupa timpul cu ce putem găsi în pădure. Mi-a plăcut și mirosul de condimente al picturilor. Năstrușnic, nu? Să pictezi cu apă cu turmeric! Aron s-a distrat și el. S-a jucat cu ce i s-a pus la dispoziție, a pictat, a făcut noroi, s-a cățărat pe unde i s-a părut ceva demn de escaladat, a alergat, s-a entuziasmat de fiecare dată când mai vedea câte un biciclist sau câte un alergător. Fără să fie ceva WOW, cred că și eu și el am fost mulțumiți de timpul petrecut împreună.

joaca de-a mâncarea cu lut și apă pe o farfurie din coajă de copac

Dar partea cu intriga abia acum urmează.

Scriu rândurile astea după ce mi s-a liniștit furtuna din creier și din suflet. Am așteptat să trec de primul impuls războinic ca să pot gândi cât mai limpede și cât mai lipsit de emoționalul ăla care face lucrurile și mai interpretabile. Scriu ca reacție la ceva ce mi se pare nedrept, și pentru că e în felul meu de a fi să încerc să fac ceva atunci când văd/trăiesc ceva care mi se pare în neregulă. Cei care mă cunoașteți mai bine știți despre ce vorbesc.

Am primit de dimineață un email pe care îl aștept de 18 zile (!!), adică din 15 aprilie (2017). Azi a sosit și mi-a canalizat toată energia într-o singură direcție. Așa că scriu ca să închei cu capitolul ăsta și cu speranța că lucrurile pot și trebuie îmbunătățite.

Rezultatele evaluărilor de la interviuri urmau să ne fie comunicate în perioada 11-14 aprilie (cele două sesiuni de interviuri au avut loc în 26 martie și 2 aprilie). Sincer, îmi luasem gândul că Forest School ar mai fi o opțiune pentru noi. Nu mă convinsese ce văzusem că merită să investesc în jur de 1800 ron/lună, așa că nu am urmărit cu mare nerăbdare Inbox-ul. De Paști, am găsit printre email-uri mesajul de mai jos, adresat mai multor destinatari:

On 14 Apr 2017, at 12:02, Forest School wrote:

Buna ziua,

După o atenta evaluare a posibilități de integrare in programul nostru, ținând cont și de siguranța in timpul deplasării către și de la cursuri, va informam cu regret ca programul nostru nu este cel mai indicat pentru copilul dumneavoastră.
Va dorim succes in găsirea unui program mai potrivit.
Cu considerație,
Echipa Forest School

Mboon. Ia uite că am picat primul interviu din viața lui Aron! Ce mamă faină sunt, nu? Oricât de mic ar fi fost entuziasmul meu legat de Forest School, nu prea mi-a venit ușor să diger ideea că fac ceva greșit cu copilul meu, sau că el e “defect” într-un fel în care nu îl face compatibil cu un astfel de program. Wtf! Copilul meu perfect ?!? : D Intrigați și curioși și eu și soțul meu vrem mai multe lămuriri. Chiar ne întrebam ce nu vedem noi la copilul nostru, cu ochii încețoșați probabil de iubire nemărginită.

On Saturday, April 15, 2017 10:33 PM, Elena Loghin wrote:

Bunã ziua, 🙂

Am citit emailul, şi sincer nu am înţeles mare lucru din ce ne-aţi scris. Ne-ar fi de folos o detaliere mai profi a ce anume aţi evaluat cu atenţie şi ce anume, concret, îl face pe copilul nostru sã nu se încadreze în programul Forest Kindergarden. Suntem foarte curioşi, şi eu şi soţul meu, ce anume aţi vãzut voi la copil care nu îl face potrivit acestui cadru, ce anume aţi evaluat, care au fost criteriile. Şi cum anume afecteazã el, copilul, siguranţa în timpul deplasãrii cãtre/de la cursuri.

Chiar ne-ar folosi aici informaţii detaliate, nouã ca pãrinţi, din partea voastrã – profesionişti în domeniu, în spiritul “atentei evaluãri” de care vorbiţi, nu un alt rãspuns evaziv, care ne poate duce cu gândul la tot felul de alte motive/motivaţii.

Pe noi ne-a entuziasmat mult ideea Forest School. De aceea am şi venit sã vedem mai în detaliu despre ce e vorba concret. Sincer, am vãzut multe lucruri care nu mi-au plãcut neapãrat. Lucruri care au scãzut în mintea mea gradul vostru de profesionalism (putem vorbi mai multe dacã vi se pare de interes feed-backul meu). Aşa cã un rãspuns detaliat şi concret la ce v-am întrebat, nu ar face decât sã mai recâştige din punctele pierdute.

Îl aşteptãm cu interes. Nu ar trebui sã dureze mult, aşa-i? 🙂

Sãrbãtori fericite!

Elena

PS: Feed-back strict la felul în care a fost trimis emailul. Nu mi se pare deloc profi, în cazul unor astfel de decizii, sã puneţi în câmpul “To:” mai multe adrese de email. Creşteţi inutil gradul de stânjenealã.

La fel, nu dã bine la imaginea voastrã sã scrieţi cu greşeli gramaticale: “posibilitãţi” în loc de “posibilitãţii”, plus scrierea parţialã cu diacritice. 😉

Liniște. Niciun răspuns multe zile la rând. Dar e vacanța de Paște, așa că poate fi de înțeles. Revin totuși cu un reminder.

20 aprilie:
Revin cu un reminder. 😀

Poate sunteţi în vacanţã, dar nu cred cã nu vã verificaţi emailurile. 😉

Sper cã veţi avea timp cât de curând sã îmi trimiteţi un rãspuns.

O zi frumoasã,

Elena

Din nou niciun răspuns. Crește nivelul meu de iritare. Băi, Forest School, unde ai plecat? Unde e empatia ta față de părinții pe care îi faci să se îndoiască de calitățile lor? Te mai trag o dată de mânecă. Sunt aici și aștept să mă lămurești!

2 mai:
Serios, Forestschool? Niciun rãspuns de mai bine de 2 sãptãmâni? Cum sã interpretãm într-un mod care sã te favorizeze situaţia asta?

Mai aşteptãm un pic, totuşi.

Din nou liniște. Mboooon. Trec pe fb messenger cu comunicarea. Măcar acolo pot să văd dacă sunt vizualizate mesajele mele, și că nu le tirmit în vid.

3 mai:
Bunã ziua! Aşteptãm şi noi de mai bine de douã sãptãmâni un rãspuns la un email pe care vi l-am trimis ca reacţie a deciziei comunicate de voi. Chiar ne intereseazã detaliile pe care le-am cerut şi e foarte frustrant sã nu primim clarificãri de atâta timp. Dacã aveţi timp sã postaţi pe fb, cred cã vã verificaţi şi emailul.

Mesajul e vizualizat. Nicio reacție. Așteptam măcar un răspuns gen “veți primi ceva cât de curând”. Ceva minim. Se adunaseră deja 4 cereri de lămurire. Adică mă lași să înțeleg că e ceva în neregulă cu mine și cu copilul tău și apoi mă lași să fierb așa la foc mic?

4mai:

Hmmmm…. de văzut mesajul l-aţi văzut; emailul sigur l-aţi citit; vacanţă nu mai e… şi eu răspuns tot nu am primit… Oare de ce? Pot presupune că de fapt nu există un răspuns coerent şi că nici nu a existat vreo evaluare atentă. Că prea multe gânduri prietenoase nu se lipesc de mine şi nici voi nu mă ajutaţi în sensul ăsta.
Mai aştept totuşi până vineri, înainte să fac alte demersuri publice. Să nu ziceţi atunci că v-am luat prin surprindere.

Ei, abia acum se pare că am reușit să declanșez mecanismul de răspuns. Și ce răspuns!

On Thursday, May 4, 2017 8:33 AM, Forest School wrote:

Scopul activitati din padure era ca dumneavoastra parintii, sa urmariti indeaproape cum arata o zi din viata copilului dumneavoastra, ce activitati face, cum se comporta educatoarele in diferite instante, cat de sigure sunt aceste activitati etc. si sa trageti concluzia daca acest program este potrivit pentru dumneavoastra si copilul dumneavoastra.

In acelasi timp educatoarele observau daca copilul dumneavoastra se integreaza in grup. Ce reactii are pe durata deplasarii la indicatiile educatoarelor cat de mult ii place sa petreaca timp in natura si in compania celorlalti copii.

Toata aceste lucruri simple nu au putut fi implementate/observate din lipsa totala de participate / implicare pe care dumneavoastră ca părinte, a-ti manifestat-o in timpul interviului.

Faptul ca ai stat constant pe telefon iar grupul trebuia sa te aștepte, faptul ca vizitai diferite zone din pădure când toți ceilalți participanți făceau diverse activități, lipsa de încercare sa te integrezi.

Cum in mod firesc copilul te urma, educatoarele nu au putut sa observe/evalueze, cum se poarta in pădure cum se integrează in grup și cum asculta indicațiile lor.Pentru noi acest lucru este considerat un factor de risc.

O zi frumoasa.

P.s abordarea de “bullying” si lipsa de respect nu este deloc congruenta cu educatia cu blandete care implementam la gradinita noastra.

Uau! Am simțit brusc un gol în stomac și un vertij în cap. Bine că eram așezată, că poate simțeam și genunchii înmuindu-mi-se.

Deci, tu, Forest School Kindergarden, cea mai scumpă grădiniță din Brașov, singura (?) care organizezi interviuri de selectare a copiilor (și părinților ?) îmi scrii așa ceva? Un email cu greșeli gramaticale, în care treci abrupt de la “dvs.” la “tu” ca să faci acuze grave, fără “bună ziua”, fără “ne pare rău că a durat așa de mult să vă răspundem bla-bla”? După 18 zile în care m-am tot întrebat ce nu e ok cu mine și cu copilul meu sau ce fac în neregulă cu el de nu se poate integra într-un grup? Tu mă acuzi pe mine de lipsă de respect și îmi povestești despre educație cu blândețe? Serios?

Aron e un copil explorator și sportiv. Îi place să se cațere pe chestii de pe care poate sări, să se suie pe poteci abrupte pentru ca apoi să revină cu viteză la vale. A făcut asta și în ziua petrecută cu voi. Ca și alți copii, de altfel, pentru că se amuzau împreună. Mi s-a părut că se simte foarte bine și l-am urmărit să fie în siguranță. Asta mă aștept și de la grădinița unde va merge. Să fie lăsat să își urmeze și interesele proprii, nu doar să participe la activitățile de grup. Așa am avut impresia că faceți voi, pentru că, cel puțin al nivel declarativ, asigurați câte o educatoare la 4 copii. Asta ar fi putut observa și educatoarele, dacă ar fi fost atente. Că EU îl urmam pe el, nu EL pe mine, cum susții mai sus.

Cât despre activitățile de grup, Aron a participat la joaca cu instrumente din materiale din pădure, la făcutul de mâncare din lut și la pictatul cu condimente, când s-a eliberat un penson, pentru că nu erau suficiente! Chiar a fost un moment când Aron a luat pensonul din mâna altui băiețel și a pictat pe foaia lui, pentru că nu primise și el foaie, penson și borcănel cu culoare. Am și câteva filmulețe cu ce a făcut el pe acolo, pentru că în timpul ăla de care zici că am stat pe telefon, am filmat de fapt, iar toate filmulețe însumate au în jur de 2 minute!!!!

Ce să zic, Forest School. Așa o fi implementarea de România. Sau poate a fost o scăpare și eu am supra taxat-o.

La cum am simțit/perceput eu acest proiect până azi, chiar nu știu ce m-ar putea determina să mai iau în calcul posibilitatea de a-mi duce copilul la grădinița voastră.

În opinia mea, sunteți prea la început, dar v-ați poziționat deja undeva într-o sferă înaltă de unde vă uitați cu indulgență în jos și unde nu vă pot afecta efectele unor astfel de răspunsuri. Cât de nepriceput să fii la PR ca să trimiți un astfel de email?

Sunteți la început și faceți greșeli destul de grave. Mi se pare inacceptabil ca o educatoare să nu aibă nicio reacție când pleacă un copil de lângă ea. Am filmat asta, din întâmplare. Aron, din dreapta educatoarei, dă drumul sforii “omiduță” pe care o țineam copii și părinți să ne deplasăm către stația de autobuz, face câțiva pași în fața educatoarei, pe trotuarul de lângă strada cu mașini (!!), și educatoarea continuă să explice râzând că sfoara e așa de scurtă pentru că e doar pentru copii, nu pentru copii și părinți. Am țâșnit din spatele educatoarei, pe sub sfoară și printre alți copii și părinți să ajung la el. Pe loc, nu mi se păruse mare lucru, că în fond, eu trebuia să am grijă de el, nu? Dar când am văzut filmulețul, am realizat cât de aiurea e. Uite o ocazie irosită cu brio în care educatoarea putea să îi dea indicații lui Aron și să observe cum reacționează, așa-i?

Ești la început și nu te pricepi foarte bine nici să organizezi astfel de interviuri. Nu ți-e foarte clar cât e de observat și cât e de implicat, de nicio parte. Nu comunici reguli, criterii. Nu te interesează feed-backul, decât poate doar dacă e pozitiv. După cum ai citit, mă oferisem să îți povestesc mai mult despre ce nu mi-a plăcut. Bănui că nici pe ceilalți părinți nu i-ai întrebat ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut.

Îmi spui că “vizitam alte zone din pădure”, când în niciun moment nu a venit vreo educatoare să ne atenționeze că, de exemplu, joaca liberă e de la ora x la ora y, sau nu e deloc. Nici cu împărțitul ceaiului și al plăcintei nu mi s-a părut că te-ai descurcat foarte bine. Chiar mă așteptam să te asiguri mai mult că ajunge pentru și la toată lumea. Noi nu am mai găsit ceai, la plăcintă am avut noroc și mai erau 3 bucățele. Sper că e diferit atunci când sunteți doar cu cei mici la grupă și nu trebuie copiii să stea la pândă să nu piardă gustările.

De când lucrez cu oameni cu copii la Brașov, am văzut deja mai multe școli și grădinițe deschizându-se și închizându-se. E nevoie de un cocktail de ingrediente care să asigure succesul pe termen lung. Tu oare ai ce trebuie, Forest School?