Cariera … e tot timpul cu pasiune

Săptămâna trecută a fost prima dată când m-am gândit la carieră din punctul ăsta de vedere. Şi sunt tare de acord. Acum mi-e clar că a face o carieră într-un domeniu înseamnă să ajungi în punctul în care îţi aliniezi pasiunea cu valorile, talentele şi motivaţiile tale. Cariera înseamnă să ajungi la “The Element-ul” lui Sir Ken Robinson şi eventual să şi găseşti o modalitate de a face bani cu asta. 🙂

Atelierul Cariera – o călătorie personală tocmai pe tema asta e construit. Monica Nicolescu, certified professional coach, a gândit workshopul în folosul femeilor care simt că vor să facă o schimbare în carieră. Şi al mamelor care se întorc la serviciu după o perioadă de absenţă, timp în care li s-au rearanjat priorităţile. 🙂 E tocmai ce trebuie când te simţi în derivă profesională şi nu ştii cum să dibui soluţiile şi răspunsurile care mocnesc în tine.

Eu cred că e mare nevoie de astfel de evenimente. Maaare. De ce? Pentru că şcoala ne rămâne datori la acest capitol celor mai mulţi dintre noi. Eu am terminat un liceu de informatică, o facultate de Automatică şi Calculatoare, un master în Automatică şi unul în Afaceri Internaţionale ca să mă lămuresc apoi după încă 7 ani de serviciu că am de investit mulţi bani şi timp ca să mă re-formez şi să încerc să ajung în punctul ăla magic. După ce am ieşit din şcoală, habar n-aveam la ce sunt pricepută, ce îmi place să fac. Habar n-aveam despre ce sunt eu de fapt şi unde e nevoie de mine.

Apoi, hai să-ţi mai spun de ce cred eu că e maaare nevoie de coaching. Hai să facem un test. Gândeşte-te la părinţii tăi şi la generaţia lor. La unchii şi mătuşile tale. La prietenii lor sau la părinţii prietenilor şi colegilor tăi. Câţi dintre ei au o pasiune? Câţi dintre ei merg cu drag la serviciu şi câţi dintre ei fac ceva cu drag după ce se întorc acasă? Puţini? Apoi gândeşte-te la generaţia bunicilor tăi şi încearcă să răspunzi la aceeaşi întrebare. Şi mai puţini?

Oare cum ar arăta lumea asta dacă am merge toţi cu drag la serviciu? Cum ar fi dacă anul nu ar mai fi împărţit în zile de muncă, week-enduri şi concedii, ci ar fi un fel de vacanţă continuă, pentru că deşi poate pentru alţii ceea ce ai face tu ar fi “muncă”, pentru tine e bucurie, împlinire şi răsplată? Cum ar fi să te trezeşti dimineaţa cu tot felul de idei noi pe care să le pui în practică şi să nu îţi mai vină să te opreşti din ceea ce faci?

Ar fi grozav, nu? 🙂

Ce ne împiedică să ajungem acolo?

Hmmm… Destul de multe. Am spus de şcoală deja. Suntem apoi condiţionaţi de cei care ne cresc şi de încercările lor de a ne turna în anumite forme. “E ruşine!”, “Nu e voie!”, “Eşti obraznic!”, “Eşti prost!”, “Aşa e bine, aşa e rău”, “Nu e frumos”, “Nu e bine” sunt câteva exemple concrete de piedici în calea spre “despre ce suntem noi de fapt”. Etichetele, lucrurile negative şi neadevărate care ni s-au tot repetat până ce am început să le credem şi să ne îndoim de noi se pot transforma în traume astea ne urmăresc multă vreme.

Pentru a trece mai departe a mare nevoie să ajungem la rădăcină şi să ne vindecăm. Când nu mai avem încredere în ceea ce suntem nu putem să ne imaginăm ce pot vedea ceilalţi frumos în noi şi ajungem să fim noi înşine cea mai mare piedică în dezvoltarea noastră.

Apoi, ne mai împiedică şi lipsa modelelor din jurul nostru. Gândeşte-te că peste ani, copilul tău face testul de mai sus. Ce va gândi despre părinţii lui? Vor fi ei un model care să-l inspire în alegerea carierei care i se potriveşte cel mai bine?

De multe ori ajungem în punctul în care chiar vrem altceva pe plan profesional. Vrem schimbare în carieră, dar cu toate astea, în fiecare zi alegem acelaşi “drum spre casă”. Ne e frică să ieşim din zona noastră de confort. Vorba românului: “Nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard”. Coachingul te ajută să-ţi faci curaj să laşi cioara să zboare şi să cauţi soluţii pentru a face vrabia să vină singură la tine.

Mie mi-a părut tare bine că de la Monica am înţeles care e diferenţa dintre un coach şi un trainer. Coach-ul te ajută să găseşti răspunsurile în tine. Şi mi se pare tare grozav că există astfel de oameni, care ştiu ce fel de întrebări să pună şi cum să te motiveze să cauţi.

Atelierul acesta de coaching a scos multe lucruri şi multe emoţii la suprafaţă. Energia grupului a fost minunată, chiar sinergică aş putea spune şi a lăsat în urmă în sufletele celor ce au participat dorinţa de a mai repeta experienţa într-un fel sau altul. Mi-a spus Monica mai demult că aşa se întâmplă de fiecare dată.

Monica e foarte potrivită în rol, ea însăşi o femeie care şi-a schimbat cariera când a înţeles că direcţia aleasă iniţial şi în care a avut mult succes, nu îi oferea cel mai bun scenariu pentru a se pune în valoare. E tare pricepută să pună întrebări care te duc la perspective pe care nu le bănuiai înainte.

Monica nu livrează reţete. Procesul de găsire a răspunsurilor fiecăruia poate dura mult sau puţin. Pentru unii e de ajuns workshopul. Alţii au nevoie de mai multe şedinţe de coaching. Fiecare ştie dacă merită sau nu să exploreze mai departe.

Eu sunt tare bucuroasă că am reuşit să aducem atelierul ăsta şi la Academia Heidi, la Braşov. Şi sper să mai organizăm multe ediţii de acum încolo.

Înscrierile pentru ediţia din 19 ianuarie 2013 au început deja aici.

TU cât de pasionată eşti de ceea ce faci?