Trebuie e un cuvânt toxic. Foarte toxic. Otrăveşte comunicarea dintre mine şi ceilalţi. Scoate ce e mai rău din mine. Mă umple de o stare de revoltă şi de agresivitate care îmi consumă inutil energia şi mă îndepărtează de starea mea de echilibru. Îmi face inima să bată tare şi venele de la tâmplă să-mi zvâcnească. Mă face să nu mai gândesc clar, să nu înţeleg intenţia din spate şi mă deconectează de cei din jur.
Nu, nu trebuie să fac lucruri. Nu trebuie să fac nimic din ce îmi spun alţii să fac. Nu trebuie să fac nimic din ce cred alţii că e bine pentru mine. EU aleg să fac lucruri. E decizia mea. E alegerea mea în numele liberului arbitru. Şi dacă încercaţi să mă forţaţi sau să-mi spuneţi lucruri de pe poziţii de pretinsă superioritate, poate o să fac exact invers. Na!
Hai mai bine să comunicăm! Hai să recunoaştem că facem greşeli cu toţii. Hai să învăţăm să spunem că ne pare rău atunci când celălalt e afectat pentru că nu înţelege ce vrem să trasmitem. Hai să ne ascultăm unii pe alţii fără a avea în gând că trebuie să găsim soluţii la situaţiile altora. Hai să fim acolo unii pentru alţii necondiţionat. Hai să ne strângem în braţe mai des şi să ne privim în ochi mai frecvent.
Şi să vă spun şi un truc! Dacă vreţi să fac ceva pentru voi, sau pentru mine, nu formulaţi ceva-ul ăla ca pe un ordin ci ca şi cum v-aş face o favoare. O să fiţi tare surprinşi de rezultate! 😉
